EN 388:2016
Mănuși de protecție împotriva riscurilor mecanice
Conform acestui standard, sunt testate caracteristici, cum ar fi rezistența la abraziune, rezistența la tăiere, rezistența la rupere, rezistența la perforare și protecția împotriva impactului. Pe lângă pictogramă, vor fi afișate patru numere și una sau două litere. Aceste semne indică performanța mănușilor.
1. REZISTENȚA LA ABRAZIUNE
Materialul este supus abraziunii utilizându-se hârtie abrazivă la o presiune stabilită. Nivelul de protecție este indicat pe o scară de la 1 la 4, în funcție de numărul de ture necesare până la apariția unei găuri în material. Cu cât numărul este mai mare, cu atât este mai bună rezistența la abraziune.
2. REZISTENȚA LA TĂIERE, TESTUL DE IMPACT
Este testată protecția împotriva tăierii. Un cuțit este trecut peste materialul mănușii până când aceasta este tăiată. Nivelul de protecție este dat de un număr cuprins între 1 și 5, unde 5 indică cea mai mare protecție la tăiere. Dacă materialul tocește cuțitul în timpul acestui test, se efectuează în schimb testul de tăiere ISO 13997 (testul TDM), consultați punctul 5.
3. PUTEREA LA RUPERE
Se măsoară forța necesară pentru a rupe materialul mănușii. Nivelul de protecție este indicat de un număr între 1 și 4, unde 4 indică cel mai puternic material.
4. REZISTENȚA LA PERFORARE
Pe baza forței necesare pentru perforarea materialului cu un vârf ascuțit. Funcția de protecție este indicată de un număr între 1 și 4, unde 4 indică cel mai puternic material.
5. REZISTENȚA LA TĂIERE, TESTUL TDM ISO 13997
În cazul în care cuțitul se tocește în timpul testului de impact, consultați punctul 2, se efectuează acest test în schimb. Rezultatul este dat de o literă, de la A la F, unde F indică cel mai înalt nivel de protecție. Dacă este acordată oricare dintre aceste litere, această metodă determină nivelul de protecție în loc de testul de impact.
ISO 13997:1999 - Determinarea rezistenței la tăierea cu obiecte ascuțite
Un test de tăiere alternativ recomandat pentru mănușile de protecție împotriva tăierii. Dacă materialul tăiat tocește cuțitul de tăiere în timpul testului, se va utiliza în EN388:2016 pentru mănușile de protecție împotriva tăierii. Un cuțit taie cu viteză constantă, dar crește forța până când pătrunde prin materialul de protecție împotriva tăierii. Nivelul de protecție este dat în Newton, forța necesară pentru tăierea materialului pe o lungime de tăiere de 20 mm.
6. PROTECȚIE LA IMPACT
Dacă mănușa are protecție la impact, aceste informații sunt oferite de litera P ca al 6-lea și ultim semn. Dacă nu există niciun semn P, nu se menționează nicio protecție la impact.
EN 388:2003
Aceasta este versiunea veche a standardului pentru riscurile mecanice. Diferențele față de versiunea din 2016 sunt grila de hârtie din testul de abraziune și modul de efectuare a testării fibrelor rezistente la tăiere. Nu se aplică nici pentru testul de protecție la impact.
Există încă multe mănuși de protecție pe piață etichetate conform versiunii vechi a acestui standard. Acestea sunt la fel de bune de utilizat ca și mănușile nou marcate.
Este important de înțeles că: nu performanțele mănușilor s-au schimbat. Este modul de testare a performanțelor care s-a schimbat!