EN 407:2004

Mănuși de protecție împotriva riscurilor termice (căldură și/sau foc)

Acest standard specifică cerințele și metodele de testare pentru mănușile de protecție care trebuie să ofere protecție împotriva căldurii și/sau focului. Numerele amplasate lângă pictogramă indică performanța mănușilor pentru fiecare test din standard. Cu cât numărul este mai mare, cu atât este mai bun nivelul de performanță.

EN407-EN.png

1. PROPRIETĂȚILE MATERIALULUI ÎMPOTRIVA FOCULUI

În acest test este măsurat timpul de aprindere și cât de mult strălucește sau arde materialul după aprindere. În cazul în care cusătura se desprinde după un timp de aprindere de 15 secunde, mănușa nu trece testul.

2. CĂLDURĂ DE CONTACT

Mănușa este expusă la temperaturi cuprinse între +100 °C și +500 °C. Apoi este măsurată durata de timp necesară pentru ca partea interioară a mănușii să devină cu 10 °C mai caldă decât a fost la început (aproximativ 25 °C). Pentru aprobare, mănușa trebuie să reziste la creșterea temperaturii de cel mult 10 °C timp de cel puțin 15 secunde.

3. CĂLDURA DE CONVECȚIE

Aici este măsurat timpul necesar pentru a crește temperatura interioară a mănușii cu 24 °C utilizându-se lubrifiere cu gaz (80 kW/m2).

4. CĂLDURA RADIANTĂ

Este măsurat timpul mediu pentru pătrunderea căldurii de 2,5 kW/m2.

5. ÎMPROȘCĂRI CU CANTITĂȚI MICI DE METAL TOPIT

Acest test este bazat pe numărul de picături de metal topit care generează o creștere a temperaturii între materialul mănușii și piele cu 40 °C.

6. CANTITĂȚI MARI DE METAL TOPIT

Pe partea din spate a materialului mănușii este atașată o peliculă din PVC. Pe material este turnat fier topit. Măsurătoarea constă în cantitatea de grame de fier topit necesară pentru a deteriora pelicula din PVC.